Afacerea noastră implică vânzarea de butași de lavandă, cu planul viitor de a exploata cultura de lavandă și prin prelucrare de ulei esențial de lavandă și apă de lavandă, realizarea de produse pe bază de levănțică precum și alte servicii. Și pentru că oricine își dorește să aibă o plantație proprie sau pur și simplu să își înfrumusețeze curtea cu câțiva puieți de lavandă are nevoie de anumite date specifice, detaliem în acest articol informații precum îngrijirea butasilor de lavandă și a plantelor mature, utilizări ale florii de lavandă și alte informații utile pentru înființarea unei culturi de lavandă.

Este interesantă și etimologia termenului, provenind din latinescul ”lavare” – ”a spăla”, planta fiind folosită și ca aromatizant.

Lavanda reprezintă un foarte bun antiseptic precum și o sursă de ulei foarte util în industria farmaceutică, în cosmetică și parfumerie. Uleiul esențial de lavandă este, de altfel, abundent în proprietăți extraordinare. 

De la butași de lavandă la ulei esențial de lavandă

Lavanda este o plantă aromatică cunoscută și utilizată încă din antichitate. Cultura lavandei în România este relativ recentă. Lavandula angustifolie (cu sinonimele Lavandula officinalis sau Lavandula vera) este un subarbust cu o inăltime de pană la 50 cm cu tulpini subțiri și lemnoase, frunze mici de un verde-cenușiu, flori liliachii-roșietice și cu rădăcină lignificată, groasă până la 2-3 cm.

În primul an după plantare, lavanda dezvoltă rădăcina principală mai mult în profunzime, ajungând, în funcție de tipul de sol, pană la 1,20 m, iar după 5 ani pană la 2,80 m la plantele obținute prin butași înrădăcinați și până la 2,20 m adâncime la răsadul produs pe cale generativă, prin semințe. Profunzimea și bogăția sistemului radicular conferă lavandei rezistența la secetă. Tulpina ramificată puternic la bază formează o tufă aproape globuloasa, semisferică, înaltă de 30-70 cm sau mai înaltă. Tulpină bătrână este brună, cu scoarță exfoliata, iar tulpinile (ramificațiile) tinere sunt patrunghiulare, pubescente. Ramificațiile care poartă inflorescențele sunt lungi de 25-35 cm și prezintă frunze numai în partea inferioară.
Frunzele opuse sunt linear-lanceolate, acute, pe margini ciliate, cele inferioare cenușii, de 1-2 cm lungime și 1,5-2 mm lățime, pe ambele fețe păroase, cu peri ramificați, stelați, de cele superioare cenușii-verzi, de 2-3,5 cm lungime și 3-6 mm lățime, mai puțin păroase. Frunzele lavandei nu cad toamnă la sfârșitul vegetației.

Florile de tipul bobiatelor, cu miros aromatic datorită glandelor oleifere, sunt grupate într-o inflorescență speciformă. Florile prezintă un caliciu lung de 5-6 cm, cilindric, ușor lățit spre vârf, cu 4 dinți scurți, obtuzi și cu un bobisor laț-oval, de cca 1 mm; caliciul este des păros și glandulos, albastru-cenușiu. Corola este de culoare violetă-albăstruie uneori albastră deschis până la albă. Înflorește în luna iulie.

Fructele sunt 4 mucule, situate la bază caliciului persistent, cu suprafața brună sau cenușie, netedă și lucioasă. Greutatea a 1000 de semințe este de 0,873 g.
Lavanda este o specie montană, puțin pretențioasă. Este o plantă alogoma, entomofilă și prin înmulțire generativă produce numeroși indivizi cu variabilitate morfogenetica chimică și cu eficientă economică diferențiata.
Semințele lavandei sunt tari, acoperite cu o membrană slab permeabila, fapt pentru care germinează și răsar într-o perioadă îndelungată. După răsărire plantele de lavandă formează tufe, că urmare a apariției de noi ramificații, sporind totodată producția de inflorescențe.

Lavanda este o plantă permanent verde. Schimbarea frunzelor se realizează treptat, în timpul perioadei de repaus o parte din frunzele bătrâne se usucă și cad.
Factorul principal care limitează răspândirea diferitelor specii de lavandă este temperatura. Plantele de lavandă pornesc în vegetație la temperaturi medii zilnice ale aerului în jurul a 10 C. Sămânța semănată în pragul iernii direct în câmp sau în straturi reci răsare în masă primăvară, la 12-15 C, dacă are umiditatea necesară. Lavandă rezistă foarte bine la temperaturi de -15 C, fără a fi acoperită cu un strat de zăpada și la temperaturi de -31 C, atunci când stratul de zăpada are grosime de 40-50 cm.

Lavanda și lavandinul sunt specii iubitoare de lumină.
Lavanda este o specie de mare altitudine, ea putând fi găsită în zona de origine, în mod spontan, până la 1700-1800 m înălțime. Atât procentul de ulei volatil cât și conținutul în acetat linalil sunt influențate de altitudine. Cu cât lavandă crește pe locuri mai înalte, cu atât producția de ulei volatil este mai scăzută, dar de o calitate superioară, dat fiind conținutul mai mare în acetat de linalil.
Lavanda poate crește pe soluri sărace și uscate, soluri caracteristice pentru plantele colinare sau muntoase. Rezultatele cele mai bune se obțin atunci când lavandă se cultivă pe soluri adânci, bogate în calcar, permeabile și cu apa freatica la adâncime de cel puțin 2-2,5 m.
Solurile foarte nisipoase, solurile grele, lutoase, reci și umede nu sunt indicate pentru cultură lavandei.

Comparativ cu alte specii medicinale sau aromatice, lavanda nu extrage din sol cantități mari de substanțe nutritive. Lavanda și lavandinul sunt subarbuști pereni. Aceștia se cultivă pe același loc 20-30 de ani, deci nu pot intra în rotația culturilor.
Lavanda este un bun mijlocitor antierozional și de aceea ea poate ocupa terenuri în pantă dar al căror unghi de înclinare să nu depășească 15 grade. De asemenea se vor alege terenuri absolut curate de buruieni perene.
Prin administrarea îngrășămintelor se creează posibilitatea îmbunătățirii fertilizării solului, se realizează condiții de viață și de activitate microorganismelor din sol, se asigură o bună creștere și dezvoltare a plantelor, implicit sporirea producției.
Gunoiul de grajd, administrat la plantare, împreună cu îngrășămintele minerale din cursul vegetației acționează favorabil asupra plantelor de lavandă. În concluzie, îngrășămintele organice se aplică la înființarea plantației, îngrășămintele pe bază de fosfor și potasiu (pe solurile sărace în aceste elemente) se administrează atât la înființarea cât și toamnă, o data cu ultima prașilă, iar cele pe bază de azot primăvară timpuriu, în mustul zăpezii.
Semănatul se poate efectua atât toamna târziu, octombrie-noiembrie cât și primăvară devreme, februarie- martie, dar numai în straturi special pregătite, care trebuie să aibă o lățime de 1-1,2 m și o lungime 8-10 m și chiar mai mult, între straturi lăsându-se poteci late de 40- 50 cm.

În România pentru lavandă este omologat erbicidul Gesagard 50, în doză de 8-10 kg/ha și se poate aplică toamna târziu când plantele sunt în repaus sau primăvara timpuriu înainte de pornirea în vegetație a plantelor.
În cazul lavandei materia prima se prelucrează imediat după recoltare.
Inflorescențele plantei de lavandă se folosesc aproape în exclusivitate pentru obținerea uleiului volatil.

Director executiv
Dr. Tiberiu LELESCU
Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Timiş

Utilizarea lavandei

Planta se folosește în tratarea hiperexcitabilității, migrenelor, insomniilor.

Intern:

• dischinezie biliara, balonarea la bolnavii de bilă, crizele biliare însoțite de dureri de cap;
• depresia, anxietatea ;
• aritmie cardiacă, adjuvant în ischemia cardiacă apărută pe fond de stres;
• viermi intestinali, infecții cu protozoarul Giardia lamblia;
• oboseală, iritabilitatea psihică, insomnia;
• dureri de cap, migrenă, amețeală;
• reumatism.

Extern:

• adjuvant în pneumonie și bronșită cronică;
• contra păduchilor și a altor insecte parazite;
• pentru creșterea părului (prin tratamentul de chelie);
• întreținerea pielii uscate.

Utilizări casnice ale lavandei:

• condiment de lavandă;
• pentru a scăpa de molii;
• furnicile, puricii și gândacii fug de mirosul de lavandă;
• pentru a scăpa de mirosurile neplăcute din casă.

Director executiv
Dr. Tiberiu LELESCU
Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Timiş

Profitabilitatea culturii de lavandă

De departe cea mai rentabilă cultură, prin faptul că producția de lavandă uscată se plătește intre 10-20 euro/kg [actualizare la citatul inițial: pentru varianta de floare uscată se plătește în 2017 în jur de 2-10 eur/kg]. Se poate obține minim 1to/ha, ceea ce reprezintă un minim de venit de 15.000 euro, respectiv circa 65.000 lei. La nici o altă cultură nu se poate obține acest nivel de venit pe ha.

În județul Timiș, înainte de 1990, se cultiva cultura de lavandă pe circa 240 ha (în localitățile Seceani, Satchinez, Ciacova, etc), iar în prezent, deși ar avea asigurată piață de desfacere, se cultivă pe câteva sute de mp.

Director executiv
Dr. Tiberiu LELESCU
Direcţia pentru Agricultură Judeţeană Timiş

Noi, Lavandă de România, ne-am însușit misiunea de a reda României ceea ce a avut cândva și de a dezvoltă o afacere prin care vrem să creștem substanțial suprafața cultivată cu lavandă într-o zonă cu istorie în cultură lavandei înainte de 1990.